EXCORIÁ, pers. 3 excoriază, vb. I. Tranz. și refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pr.: -ri-a] – Din fr. excorier, lat. excoriare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCORIÁ vb. I. tr., refl. (Despre piele) A (se) jupui ușor. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. excorier, lat. excoriare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCORIÁ vb. tr., refl. (despre piele) a (se) jupui ușor. (< fr. excorier, lat. excoriare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

excoriá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. și pl. excoriáză, 1 pl. excoriém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. excoriéze; ger. excoriínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink