EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*excluzív, -ă adj. (mlat. exclusivus). Incompatibil cu alt-ceva: un drept excluziv al altuĭa. Care, pin [!] privilegiŭ, e al uneĭ persoane orĭ societățĭ: e o proprietate excluzivă a sa. Care nu admite ceĭa ce e opus ideilor sau gustuluĭ lui: om excluziv. Adv. Numaĭ și numaĭ: a te interesa excluziv de un lucru. Pînă la Septembre excluziv, pînă la sfărșitu luĭ Aŭgust.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink