EXCLUSIVÍST, -Ă, exclusiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Care are o atitudine de exclusivism, care manifestă exclusivism. – Din fr. exclusiviste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSIVÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival Care manifestă exclusivism; referitor la exclusivism. /<fr. exclusiviste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSIVÍST, -Ă adj. Referitor la exclusivism, propriu exclusivismului. // s.m. și f. Adept al exclusivismului. [< fr. exclusiviste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care are o atitudine de exclusivitate. (< fr. exclusiviste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

exclusivíst adj. m., pl. exclusivíști; f. sg. exclusivístă, pl. exclusivíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*excluzivíst, -ă s. și adj. (d. excluziv). Care are caracter excluziv, care nu admite ideile altuĭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink