EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. Adj. (Despre noțiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru șah. 2. Adv. Cu excluderea oricăror altor posibilități, exceptând. ♦ Numai (și numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSÍV¹ adv. 1) Excluzând alte alternative; în exclusivitate; numai. 2) rar În afară de; cu excepția; exceptând. /<fr. exclusif, lat. exclusivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSÍV² ~ă (~i, ~e) Care exclude orice împărțire; prevăzut numai pentru o singură persoană. Privilegii ~e. 2) Care exclude tot ce este străin sau jenant. 3) (despre lucruri abstracte) Care exclude orice alternativă. /<fr. exclusif, lat. exclusivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSÍV, -Ă adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzându-se orice altă posibilitate. ♦ În afară de, exceptând. [Pron. ecs-clu-, var. excluziv, -ă adj. / cf. fr. exclusif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCLUSÍV adv. 1. v. numai. 2. v. doar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. sg. exclusívă, pl. exclusíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*excluzív, -ă adj. (mlat. exclusivus). Incompatibil cu alt-ceva: un drept excluziv al altuĭa. Care, pin [!] privilegiŭ, e al uneĭ persoane orĭ societățĭ: e o proprietate excluzivă a sa. Care nu admite ceĭa ce e opus ideilor sau gustuluĭ lui: om excluziv. Adv. Numaĭ și numaĭ: a te interesa excluziv de un lucru. Pînă la Septembre excluziv, pînă la sfărșitu luĭ Aŭgust.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink