opțiuni
  • info
16 definiții pentru exclamativ

Explicative DEX

EXCLAMATIV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.

EXCLAMATIV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ◊ Propoziție exclamativă (și substantivat, f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.

exclamativ, ~ă [At: HELIADE, GR. ROM. 140/23 / V: (înv) esc~ / P: ex-cla~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exclamatif] 1 a Care exprimă o exclamație. 2-3 sf, a (Propoziție sau frază) care exprimă o stare afectivă.

* EXCLAMATIV adj. 📖 Care exprimă o exclamație: propozițiune ~ă [fr.].

*EXCLAMATIV adj. 📖 Care exprimă o exclamație: propozițiune ~ă [fr.].

EXCLAMATIV, -Ă, exclamativi, -e, adj. (În expr.) Propoziție exclamativă = propoziție care exprimă în mod spontan o stare afectivă (admirație, plăcere, surprindere, indignare, regret etc.). Propoziția: «Vai de mine și de mine, copila mea au străpuns-o turcii!» [CREANGĂ, A. 21] este exclamativă.

EXCLAMATIV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamație. Ton exclamativ. ♦ Propoziție exclamativă = propoziție care exprimă în mod spontan o stare afectivă. – Fr. exclamatif.

EXCLAMATIV, -Ă adj. Care exprimă o exclamație. ◊ Propoziție exclamativă (și s.f.) = propoziție în care se exprimă o stare afectivă (admirație, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif].

EXCLAMATIV, -Ă adj. care exprimă o exclamație. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o stare afectivă. (< fr. exclamatif)

EXCLAMATIV ~ă (~i, ~e) Care exprimă o exclamație; propriu unei exclamații. ◊ Propoziție ~ă propoziție care exprimă în mod spontan o stare afectivă. [Sil. ex-cla-ma-tiv] /<fr. exclamatif

esclamativ, ~ă sf, a vz exclamativ

Ortografice DOOM

exclamativ adj. m., pl. exclamativi; f. exclamativă, pl. exclamative

exclamativ adj. m., pl. exclamativi; f. exclamativă, pl. exclamative

exclamativ adj. m., pl. exclamativi; f. sg. exclamativă, pl. exclamative

Jargon

EXCLAMATIV, -Ă adj. (< fr. exclamatif): în sintagmele cuvânt exclamativ, enunțiativă exclamativă, interogativă exclamativă, intonație exclamativă și propoziție exclamativă (v.).

Sinonime

EXCLAMATIV adj. exclamator. (Ton ~.)

EXCLAMATIV adj. exclamator. (Ton ~.)

Intrare: exclamativ
exclamativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exclamativ
  • exclamativul
  • exclamativu‑
  • exclamativă
  • exclamativa
plural
  • exclamativi
  • exclamativii
  • exclamative
  • exclamativele
genitiv-dativ singular
  • exclamativ
  • exclamativului
  • exclamative
  • exclamativei
plural
  • exclamativi
  • exclamativilor
  • exclamative
  • exclamativelor
vocativ singular — —
plural — —
esclamativ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exclamativ, exclamativăadjectiv

  • 1. Care exprimă o exclamație. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: exclamator
    • format_quote Ton exclamativ. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (și) substantivat feminin Propoziție exclamativă = propoziție care exprimă o stare afectivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Propoziția: «Vai de mine și de mine, copila mea au străpuns-o turcii!» [CREANGĂ, A. 21] este exclamativă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.