EXCIPIÉNT, -Ă, excipienți, -te, adj., s. n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. excipient.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCIPIÉNT ~e n. și adjectival Substanță care intră în componența unui medicament, servind la încorporare mai activă. ~ zaharos. /<fr. excipient
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCIPIÉNT adj., s.n. (Substanță sau amestec de substanțe) care este inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. [Pron. -pi-ent. / < fr. excipient].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCIPIÉNT adj., s. n. (produs farmaceutic) inactiv față de organism și în care se încorporează diferite medicamente. (< fr. excipient)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

excipiént adj. m. (sil. -pi-ent), pl. excipiénți; f. sg. excipiéntă, pl. excipiénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

excipiént s. n. (sil. -pi-ent), pl. excipiénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink