dexonline

excepționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: excepționa] (Nob) Exceptare (1).

escepționa v vz excepționa

excepționa vt [At: F (1877), 303 / V: (înv) esc~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~nez / E: excepțiune] (Rar) A excepta (1).

excepționat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: excepționa] (Nob) Excepționare.

excepționat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: excepționa] Exceptat (1).

EXCEPȚIONA vb. I. tr. (Rar) A face excepție; a excepta. [Pron. ți-o-. / < it. eccezionare].

excepționa vb., ind. prez. 3 sg. excepționează

Intrare: excepționa

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) excepționa	excepționare	excepționat excepționatu‑	excepționând excepționându‑	singular	plural
		(a) excepționa	excepționare	excepționat excepționatu‑	excepționând excepționându‑	excepționează	excepționați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	excepționez	(să) excepționez	excepționam	excepționai	excepționasem
	a II-a (tu)	excepționezi	(să) excepționezi	excepționai	excepționași	excepționaseși
	a III-a (el, ea)	excepționează	(să) excepționeze	excepționa	excepționă	excepționase
plural	I (noi)	excepționăm	(să) excepționăm	excepționam	excepționarăm	excepționaserăm excepționasem
	a II-a (voi)	excepționați	(să) excepționați	excepționați	excepționarăți	excepționaserăți excepționaseți
	a III-a (ei, ele)	excepționează	(să) excepționeze	excepționau	excepționară	excepționaseră

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) escepționa	escepționare	escepționat escepționatu‑	escepționând escepționându‑	singular	plural
		(a) escepționa	escepționare	escepționat escepționatu‑	escepționând escepționându‑	escepționează	escepționați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	escepționez	(să) escepționez	escepționam	escepționai	escepționasem
	a II-a (tu)	escepționezi	(să) escepționezi	escepționai	escepționași	escepționaseși
	a III-a (el, ea)	escepționează	(să) escepționeze	escepționa	escepționă	escepționase
plural	I (noi)	escepționăm	(să) escepționăm	escepționam	escepționarăm	escepționaserăm escepționasem
	a II-a (voi)	escepționați	(să) escepționați	escepționați	escepționarăți	escepționaserăți escepționaseți
	a III-a (ei, ele)	escepționează	(să) escepționeze	escepționau	escepționară	escepționaseră

Intrare: excepționat

excepționat

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	excepționat	excepționatul excepționatu‑	excepționată	excepționata
nominativ-acuzativ	plural	excepționați	excepționații	excepționate	excepționatele
genitiv-dativ	singular	excepționat	excepționatului	excepționate	excepționatei
genitiv-dativ	plural	excepționați	excepționaților	excepționate	excepționatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

excepționare

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.