O definiție pentru exceptiv
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exceptiv adj. m., pl. exceptivi; f. sg. exceptivă, pl. exceptive
Intrare: exceptiv
exceptiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)