EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXCEPTÁ ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenție; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. și pl. excepteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*exceptéz v. tr. (fr. excepter, d. lat. ex-ceptare, frecŭentivu d. ex-cipere, a lua din, a excepta. V. con-cep). Nu cuprind în, nu consider în: moartea nu exceptează pe nimenĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink