EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional de bun. – Din fr. excelent, lat. excellens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCELÉNT ~tă (~ți, ~te) Care excelează; impunător prin calitățile sale; minunat. /<fr. excellent, lat. excellens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCELÉNT adj. v. admirabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

excelént adj. m., pl. excelénți; f. sg. exceléntă, pl. excelénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*excelént, -ă adj. (lat. ex-céllens, -éntis). Care excelează, care e foarte bun în felu luĭ: vin excelent. Adv. În mod excelent: a cînta excelent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink