excedáre s. f., pl. excedări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCEDÁ, excedez, vb.I. intranz.(Livr.) A întrece măsura, nivelul obișnuit, a depăși valoarea; p. ext. a copleși, a covârși. – Din fr. excéder, lat. excedere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

A EXCEDÁ excéd intranz. A întrece măsura; a depăși valoarea. /<fr. exceder, lat. excedere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCEDÁ vb. I. intr. A întrece nivelul, măsura obișnuită, valoarea. [P.i. 3,6 -dează și -dă, conj. 3 -ceadă. / < fr. excéder, cf. lat. excedere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCEDÁ vb. intr. a întrece nivelul, măsura, valoarea. (< fr. excéder, lat. excedere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

excedá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excedeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*excéd, -cés, a -céde (lat. excédere) și excedéz v. tr. (fr. excéder. V. cedez, purced). Trec maĭ departe de cît trebuĭe, vorbind de autoritate: a exceda atribuțiunile tăle [!]. V. intr. Prisosesc: baniĭ excedează. V. întrec.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink