EXCAVÁȚIE, excavații, s. f. 1. Groapă, cavitate în suprafața pământului sau în adâncime, creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții (fundații, terasamente, canale, tuneluri etc.) ♦ Săpătură. 2. (Med.) Cavitate patologică formată într-un organ. [Var.: excavațiúne s. f.] – Din fr. excavation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCAVÁȚIE ~i f. Groapă în scoarța pământului creată de un fenomen natural sau făcută de om în diferite scopuri. [G.-D. excavației] /<fr. excavation, lat. excavatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCAVÁȚIE s.f. 1. Cavitate la suprafața sau în adâncul pământului formată natural sau făcută în vederea unor obiective tehnice. ♦ Săpătură. 2. (Med.) Adâncitură anormală a unui organ. [Pron. ecs-ca-va-ți-e, gen. -iei. / cf. fr. excavation, rus. ekskavațiia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCAVÁȚIE s. f. 1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării. 2. (med.) adâncitură anormală a unui organ. (< fr. excavation, rus. ekskavațiia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXCAVÁȚIE s. săpătură. (O ~ pentru fundația unui bloc.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

excaváție s. f. (sil. -ți-e), art. excaváția (sil. -ți-a), g.-d. art. excaváției; pl. excaváții, art. excaváțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*excavațiúne f. (lat. excavátio, -ónis). Acțiunea de a scobi pămîntu. Rezultatu acesteĭ scobirĭ: cavernele-s excavațiunĭ naturale. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink