exantemă sf vz exantem

* EXANTEMĂ (pl. -me) sf., EXANTEM (pl. -eme) sn. 🩺 Boală de piele caracterizată printr’o roșeață a pielii, care dispare sub presiunea degetului, și care nu e însoțită de spuzeală [fr.].

*EXANTEMĂ (pl. -me) sf., EXANTEM (pl. -eme) sn. 🩺 Boală de piele caracterizată printr’o roșeață a pielii, care dispare sub presiunea degetului, și care nu e însoțită de spuzeală [fr.].

exantemă f. Med. spuzeală.

*exantémă f., pl. e (vgr. exánthema, exflorescență, erupțiune). Med. Erupțiune pe pele.

esantem sn vz exantem

esantemă sf vz exantem

exantem sn [At: VASICI, M. II, 75/2 / V: (înv) esa~, esantemă sf, ~mă sf, (nob) ~en / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr exanthème] 1 Erupție care apare pe piele în unele boli contagioase, ca rujeola, scarlatina etc. 2 (Înv) Boală infecto-contagioasă al cărei simptom principal îl constituie apariția unei erupții.

exanten sn vz exantem

EXANTEM s.n. (Med.) Erupție pe piele care însoțește unele boli, ca rujeola, scarlatina etc. [Pron. eg-zan-. / < fr. exanthème, cf. gr. exanthema – răspîndire, înflorire].

EXANTEM s. n. erupție pe piele care însoțește unele boli ca rujeola, scarlatina etc. (< fr. exanthème, gr. exanthema)

EXANTEM ~e n. Erupție care apare pe piele în cazul unor boli contagioase. /<fr. exantheme

exantem [x pron. gz] s. n., pl. exanteme

exantem [x pron. gz] s. n., pl. exanteme

exantem s. n. [x pron. gz], pl. exanteme

EXANTEM s. v. alergie.

EXANTEM s. (MED.) alergie, erupție, (pop.) plescaviță, spuzeală, (reg.) spuzitură, (înv.) prozăritură.