exagerațiune sf vz exagerație

* EXAGERAȚIUNE, EXAGERAȚIE, EXAGERARE sf. Faptul de a exagera; rezultatul acestei acțiuni; defăimare sau lauda peste măsură [fr.].

*EXAGERAȚIUNE, EXAGERAȚIE, EXAGERARE sf. Faptul de a exagera; rezultatul acestei acțiuni; defăimare sau laudă peste măsură [fr.].

EXAGERAȚIUNE s.f. v. exagerație.

exagerați(un)e f. acțiunea de a exagera și rezultatul ei.

*exagerațiúne f. (lat. exaggerátio, -ónis). Acțiunea de a exagera, iperbolă: a spune c’aĭ vărsat rîurĭ de lacrimĭ e o exagerațiune. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

esagerație sf vz exagerație

esagerațiune sf vz exagerație

esagerăciune sf vz exagerație

exagerație sf [At: NEGULICI / V: (înv) esa~, esagerațiune, esagerăciune, ~iune, eza~ / Pl: ~ii / E: fr exagération, lat exageratio, -onis] (Rar) 1-3 Exagerare (1-3). 4 Intensificare. 5-9 Exagerare (5-9). 10 Exces (1).

ezagerație sf vz exagerație

EXAGERAȚIE, exagerații, s. f. (Neobișnuit) Exagerare. Trecînd peste exagerațiile lui... ne oprim asupra unui singur caz. IBRĂILEANU, SP. CR. 222.

EXAGERAȚIE, exagerații, s. f. (Rar) Exagerare. – Fr. exagération (lat. lit. exaggeratio, -onis).

ESAGERAȚIUNE s.f. v. exagerație.

EXAGERAȚIE s.f. (Liv.) Exagerare, întrecere a măsurii. [Gen. -iei, var. esagerațiune, exagerațiune s.f. / cf. fr. exagération, lat. exaggeratio].

EXAGERAȚIE s. f. exagerare. (< fr. exagération, lat. exageratio)

exagerație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. exagerația (desp. -ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (desp. -ți-i-)

exagerație (rar) (-ți-e) s. f., art. exagerația (-ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (-ți-i-)

exagerație s. f. (sil. -ți-e), art. exagerația (sil. -ți-a), g.-d. art. exagerației; pl. exagerații, art. exagerațiile (sil. -ți-i-)

exagerație

EXAGERAȚIE s. v. exagerare.

exagerație s. v. EXAGERARE.