EXACȚIÚNE s.f. (Jur.) Acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. [Pron. -ți-u-, var. esacțiune s.f. / cf. fr. exaction, lat. exactio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EXACȚIÚNE s. f. acțiune a unui perceptor fiscal care pretinde de la contribuabili mai mult decât se cuvine ca aceștia să dea în mod legal; încasare de impozite abuzivă, spoliere. (< fr. exaction, lat. exactio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
exacțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. exacțiúnii; pl. exacțiúni
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*exacțiúne f. (lat. exáctio, -ónis, d. exígere, a exige). Act al unuĭ funcționar public care cere de la administrațiĭ luĭ maĭ mult de cît se datorește [!]: Cicerone l-a atacat teribil pe Verres pentru exacțiunile luĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
exacțiúne s.f. Abuz ◊ „Nu voi face inventarul crimelor și exacțiunilor lor.” ◊ „22” 42/93 p. 12 (din fr. exaction; DN, DN3 – alte sensuri)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink