EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

EVAZÍV ~ă (~i, ~e) Care denotă o atitudine nehotărâtă, nesigură, neclară. /<fr. évasif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EVAZÍV, -Ă adj. (și adv.) vag, neprecis, în doi peri. (< fr. évasif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EVAZÍV adj. v. vag.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Evaziv ≠ ferm, încredințat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

evazív adj. m., pl. evazívi; f. sg. evazívă, pl. evazíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*evazív, -ă adj. (d. lat. evásus, part. d. evádere, a evada). Care caută să scape, să eludeze: răspuns evaziv. Adv. În mod evaziv, nu categoric.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink