evangelist, ~ă smf, a vz evanghelist

* EVANGELIST, * EVANGHELIST sm. ⛪ Fie-care din cei patru apostoli (Matei, Marcu, Luca, Ioan) cari au scris evangheliile (🖼 2009, 2010) [fr. și vsl. < gr.].

*EVANGELIST, *EVANGHELIST sm. ⛪ Fie-care din cei patru apostoli (Matei, Marcu, Luca, Ioan) cari au scris evangheliile (🖼 2009, 2010) [fr. și vsl. < gr.].

evangelist m. 1. autorul uneia din cele 4 evanghelii: Sf. Mateiu, Sf. Marcu, Sf. Luca și Sf. Ioan; 2. V. anglicanism.

*evangelíst m. (vgr. euaggelistés, lat. evangelista). Fie-care din ceĭ patru apostolĭ care aŭ scris viața și doctrina luĭ Hristos: Mateĭ, Marcu, Luca și Ion. – Și -ghelíst (după ngr).

EVANGHELIST, evangheliști, s. m. 1. (În Noul Testament) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale. 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Hristos: Matei, Marcu, Luca și Ioan. [Var.: (pop.) vanghelist s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

evanghelest, ~ă smf, a vz evanghelist

evanghelist [At: CORESI, EV. 46 / V: (pop) vanghelist, (înv) ~lest, ~nghilest, ~ngelist, evănge~, (rar) ivanghil~ / Pl: ~iști, ~e și (îrg) ~i / E: ngr εὑαγγελιστής, vsl євангєлистъ] 1 Autor al uneia dintre cele patru evanghelii (2). 2-3 smf, a (Persoană) care propovăduiește evanghelia (1). 4-5 smf, a (Mol) (Adept) al uneia dintre sectele reformate ale religiei creștine. corectat(ă)

evanghilest sm vz evanghelist

evăngelist, ~ă smf, a vz evanghelist

vanghelist, ~ă a vz evanghelist

vanghelíst s.m. v. evanghelist.

EVANGHELIST, evangheliști, s. m. Fiecare dintre cei patru autori cărora biserica le atribuie paternitatea evangheliei. [Var.: (pop.) vanghelist s. m.] – Din sl. evangelistŭ.

EVANGHELIST, evangheliști, s. m. Fiecare dintre cei patru autori cărora li se atribuie scrierea evangheliei. – Variantă: (popular) vanghelist (CARAGIALE, O. I 188) s. m.

EVANGHELIST, evangheliști, s. m. Fiecare dintre cei patru autori cărora li se atribuie scrierea evangheliei. [Var.: (pop.) vanghelist s. m.] – Slav (v. sl. evangelistŭ < gr.).

EVANGHELIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Fiecare dintre cei patru autori ai Evangheliei. 2) Slujitor al bisericii specializat în citirea fragmentelor din Evanghelie. 3) Membru al unui cult evanghelic. /<sl. evangelistu

evanghelist s. m., pl. evangheliști

evanghelist s. m., pl. evangheliști

evanghelist s. m., pl. evangheliști

EVANGHELÍST (< sl., ngr.) s. m. 1. (în „Noul Testament”) Propovăduitor al Evangheliei, activitatea sa fiind asociată funcției sacerdotale (episcop sau diacon). 2. Fiecare dintre cei patru autori care au consemnat Evanghelia lui Iisus: Matei, Marcu, Luca și Ioan, simbolizați în arta creștină ca om, leu, taur și vultur. 3. În accepțiunea actuală, în cultele neoprotestante, sunt laici, bărbați sau femei, predicatori misionari.

IOAN EVANGHELISTUL (Sfântul ~) (?-c. 100 d. Hr.) (în „Noul Testament”), unul dintre cei patru evangheliști; face parte dinntre cei doisprezece apostoli. Supranumit „Apostolul iubirii”. Autorul celei de-a a patra Evanghelii și al „Apocalipsei”, precum și a trei epistole din „Noul Testament”. Promotor al teognozei, potrivit căreia divinitatea, dar și realitatea, pot fi cunoscute doar prin iubire. Prăznuit la 8 mai și la 26 sept.