10 definiții pentru euristic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EURISTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

euristic, ~ă [At: LM / V: (înv) h~ / P: e-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr heuristique] 1 sf Parte a metodologiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în descoperirea noilor cunoștințe. 2-3 sf, a (Metodă pedagogică de predare) care urmărește obținerea de la elevi a noilor cunoștințe, în urma unui dialog orientat Si: maieutică. 4 a Care aparține euristicii (2). 5 a Referitor la euristică (2). 6 a Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi.

EURISTIC, -Ă, euristici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. 2. S. f. (Rar) Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea de fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Pr.: e-u-] – Din fr. euristique.

EURISTIC, -Ă adj. (Despre procedee metodologice) Care duce prin întrebări la descoperirea unor adevăruri noi. [Pron. e-u-. / < fr. euristique].

EURISTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique)

EURISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de euristică; propriu euristicii. Metodă ~că. /<fr. euristique

*eŭrístic, -ă adj. (d. vgr. eurisko, găsesc). Care-l face pe elev să afle adevăru răspunzînd întrebărilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

euristic (care servește la descoperire) (desp. e-u-) adj. m., pl. euristici; f. euristică, pl. euristice corectat(ă)

euristic (e-u-) (care servește la descoperire) adj. m., pl. euristici; f. euristică, pl. euristice

euristic adj. m. (sil. e-u-), pl. euristici; f. sg. euristică, pl. euristice

Intrare: euristic
euristic adjectiv
  • silabație: e-u- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • euristic
  • euristicul
  • euristicu‑
  • euristică
  • euristica
plural
  • euristici
  • euristicii
  • euristice
  • euristicele
genitiv-dativ singular
  • euristic
  • euristicului
  • euristice
  • euristicei
plural
  • euristici
  • euristicilor
  • euristice
  • euristicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

euristic, euristicăadjectiv

  • 1. (Despre procedee metodologice) Care servește la descoperirea unor cunoștințe noi. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.