EUFORIE, euforii, s. f. Stare bolnăvicioasă care se manifestă printr-o senzație de fericire și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de substanțe narcotice; (prin exagerare) beatitudine; beție (4). Starea de euforie a musafirului, ciobanul o cîntări cu chibzuință. SADOVEANU, N. F. 178. O idee comică... îmi dădu starea de euforie a omului care visează că zboară. IBRĂILEANU, A. 139.