10 definiții pentru «etologie»   declinări

ETOLOGÍE s. f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor din punctul de vedere al dinamicii lor, urmărind interacțiunile dintre indivizi în cadrul aceleiași specii sau populații. – Din fr. éthologie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETOLOGÍE s. f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. – Din fr. éthologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de m_marinel | Semnalează o greșeală | Permalink

etologíe (studiul moravurilor, ramură a biologiei) s. f., art. etología, g.-d. etologíi, art. etologíei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETOLOGÍE f. 1) Știință care se ocupă cu studiul moravurilor. 2) Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul comportării animalelor. /<fr. éthologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor. 2. Ramură a biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor (hrănire, reproducere etc.). [Gen. -iei. / < fr. éthologie, cf. gr. ethos – morav, logos – studiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETOLOGÍE s. f. 1. disciplină având ca obiect studiul moravurilor popoarelor. 2. știință care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor. 3. știința legilor care determină formarea caracterelor. (< fr. éthologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etologíe s. f., art. etología, g.-d. etologíi, art. etologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*etografíe saŭ etologíe f. (vgr. êthos, obiceĭ, modă, și grafie saŭ logie). Știința obiceĭurilor unuĭ popor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

etologíe s.f. ◊ „Etologia, știința comportării animalelor. Un șir de studii recente aduc în atenție o ramură nouă a științelor naturii, etologia – studiul comportării animalelor. Potrivit teoriilor etologice, care se revendică de la darwinism, orice «societate» animalieră prezintă o anumită structură ierarhică [...]” Sc. 17 VIII 79 p. 5 (din fr. éthologie; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. ethos „obicei” + logos „studiu”) s. f. Știință care studiază comportamentul speciilor animale din punctul de vedere al dinamicii lor biologice, urmărind interacțiunile dintre indivizi în cadrul aceleiași specii sau populații. După 1970, D. Morris, D. S. Lehrmand ș.a. au introdus analiza comportamentului componenta genetică, experiența proprie a individului în în ontogenie, relațiile om-animal în mediul de viață.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink