ETÓLĂ, etole, s. f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâșie de lână sau de mătase, purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâșie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÓLĂ ~e f. 1) Fâșie de stofă purtată de preoții catolici în timpul oficierii slujbei religioase. 2) Fâșie lungă și lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau pe umeri. /<fr. étole
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÓLĂ s.f. Fâșie lată de mătase, purtată ca podoabă în timpul serviciului religios de preoții catolici. [< fr. étole].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÓLĂ s. f. 1. fâșie lată purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios. 2. eșarfă de blană purtată de femei. (< fr. étole)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etólă s. f., g.-d. art. etólei; pl. etóle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink