ETMOIDÁL, -Ă adj. Al etmoidului. [Pron. -mo-i-. / < fr. ethmoïdal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

etmoidál adj. m., pl. etmoidáli; f. sg. etmoidálă, pl. etmoidále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*etmoíd, -ă adj. (vgr. ethmoeidés, d. ethmós, strecurătoare). Anat. Se zice despre osu cel cĭuruit care e la rădăcina nasuluĭ. S. n. Etmoidu. – Ca adj., uniĭ zic etmoidal, ceĭa ce nu e necesar. Cp. cu romboidal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink