ETMOÍD, etmoide, s. n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii, traversate de nervii olfactivi, și situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. – Din fr. ethmoïde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

ETMOÍD s.n. (Anat.) Os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele nărilor. [Pron. -mo-id. / < fr. ethmoïde, cf. gr. ethmos – ciur, eidos – aspect].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETMOÍD s. n. os al craniului străpuns de două orificii, care formează peretele cavităților nazale. (< fr. ethmoïde, gr. ethmoides, ciuruit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etmoíd s. n., pl. etmoíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*etmoíd, -ă adj. (vgr. ethmoeidés, d. ethmós, strecurătoare). Anat. Se zice despre osu cel cĭuruit care e la rădăcina nasuluĭ. S. n. Etmoidu. – Ca adj., uniĭ zic etmoidal, ceĭa ce nu e necesar. Cp. cu romboidal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink