ETIRÁRE, etirări, s. f. (Tehn.) 1. Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operație de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor și al creșterii rezistenței lor. – V. etira.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ciprianciobanu | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creșterii rezistenței lor. [< etira].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁRE s. f. 1. operație de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁRE s. v. trefilare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

etiráre s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁ, etirez. vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ciprianciobanu | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink