ETIRÁ, etirez. vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ciprianciobanu | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. și pl. etireáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink