ETIL, etili, s. m. Radical organic monovalent obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. éthyle.

etil sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~i / E: fr éthyle] Radical organic monovalent derivat din etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

*ETIL (-iluri) sn. 🔬 Radical ipotetic (C²H⁵) compus din carbon și hidrogen care există în alcoolul obicinuit și într’un mare număr de compuse organice [fr. éthyle].

* ETIL (-iluri) sn. 🔬 Radical ipotetic (C²H⁵) compus din carbon și hidrogen care există în alcoolul obicinuit și într’un mare număr de compuse organice [fr. éthyle].

ETIL, etili, s. m. Radical organic obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Din fr. éthyle.

ETIL s. n. (Chim.) Radical organic derivat de la etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

ETIL s. m. Radical organic obținut din etan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. – Fr. éthyle.

ETIL s.m. (Chim.) Radical organic care derivă din etan. [< fr. éthyle].

ETIL s. m. radical organic monovalent derivat din etan. (< fr. éthyle)

ETIL ~i m. Radical organic derivat din etan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. /<fr. éthyle

*etíl n., pl. urĭ, ĭar în teoria chimiiĭ m. (d. et- ca și’n etan și il d. vgr. ῾ýle, materie). Chim. Radical ipotetic (C₂ H₅) format din cărbune și idrogen și care intră în compozițiunea alcooluluĭ obișnuit și a multor compușĭ organicĭ.

!etil s. m.

etil s. m., pl. etili

etil s. m., pl. etili