ETERONOMÍE s. f. V. heteronomie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

eteronomíe s. f., g.-d. art. eteronomíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink