O definiție pentru eteron
Enciclopedice
eteron, eteroane s. n. Semn în muzica bisericească psaltică din grupa semnelor consonante (ornamentale), care se scrie sub o notă sau sub mai multe note diferite pentru a fi cântate neîntrerupt (legato), precum și sub o singură notă cu mai mulți apli. – Din gr. eteron.
Intrare: eteron
eteron substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)