eterománă s. f., g.-d. art. eterománei; pl. eterománe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROMÁN ~i m. Persoană care suferă de eteromanie. /<fr. ethéromane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de eteromanie. [< fr. éthéromane].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de eteromanie. (< fr. éthéromane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eteromán s. m., pl. eterománi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

eteroman, eteromani s. m. (tox.) consumator de eter în scopul obținerii unei stări euforice
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink