ETEROGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi eterogen. – Eterogen + suf. -itate. Cf. fr. hétérogénéité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROGENITÁTE s.f. Însușirea de a fi eterogen. [Var. heterogenitate, eterogeneitate s.f. / cf. fr. hétérogénéité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETEROGENITÁTE s. f. însușirea de a fi eterogen. (< fr. hétérogénéité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Eterogenitate ≠ omogenitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eterogenitáte s. f., g.-d. art. eterogenității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eterogenitáte f. (d. eterogen). Caracteru de a fi omogen. – Uniĭ zic eterogeneitate, ca fr. hétérogénéité, și it. eterogeneitá. Cp. cu omogenitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink