ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s. m. (3) eteruri, s. n. 1. S. m. Combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. S. m. Substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice. 3. S. n. Fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. S. m. (În concepția unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din fr. éther, lat. aether.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETÉR ~i m. 1) Compus organic volatil și inflamabil, obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit în industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice și în medicină. 2) Mediu material care ar umple spațiul din univers. 3) fig. Înveliș gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; văzduh; cer. /<fr. éther, lat. aether
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETÉR s.m. 1. (În filozofia antică) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. Compus organic obținut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuințat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spațiu și ale cărui oscilații ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spațiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETÉR1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil și inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicină etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETER2(O)- elem. heter(o)-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETÉR s. v. aer, atmosferă, cer, slavă, spațiu, văzduh, zări.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
etér („combinație organică lichidă”, fil. „element al universului”) s. m., pl. etéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
etér (aer, atmosferă) s. n., pl. etéruri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*etér n. (lat. áether, áetheris, d. vgr. aithér, -éros). Fluid subtil care, după credința celor vechĭ, umplea spațiu situat dincolo de atmosfera pămîntuluĭ. Fiz. Fluid împonderabil [!] elastic care umple spațiile, pătrunde toate corpurile și e considerat ca agentu care transmite lumina, căldura, electricitatea ș. a. Chim. Lichid foarte volátil rezultat din combinațiunea unuĭ acid cu alcoolu: eter sulfuric, etilic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ETER FENILMETÍLIC s. v. anisol.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eter, eteruri s. n. 1. visare. 2. drog.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink