7 definiții pentru «etenă»   declinări

ETÉNĂ, etene s. f. Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă, gazoasă, inflamabilă, obținută din gazele de cocserie, gazele de cracare și prin descompunerea termică a etanului și a propanului, constituind o materie primă importantă pentru producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilenă. – Din fr. éthène.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÉNĂ f. Hidrocarbură gazoasă, incoloră, inflamabilă, având diferite întrebuințări (la fabricarea polietilenei, a cauciucului sintetic etc.); etilenă. /<fr. éthene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÉNĂ s. f. hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră, inflamabilă, obținută prin deshidratarea alcoolului de către acidul sulfuric; etilenă. (< fr. éthène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ETÉNĂ s. (CHIM.) etilenă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eténă s. f., g.-d. art. eténei; pl. eténe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLITEREFTALAT DE ETÉNĂ s. (CHIM.) polietilentereftalat, tergal, terilenă, terom.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ETÉNĂ (‹ fr.) s. f. Hidrocarbură nesaturată cu o dublă legătură în moleculă (p. t. – 169,4ºC, p. f. – 103,9ºC), gazoasă, inflamabilă. Întrebuințată la producerea polietilenei, a alcoolului etilic, a cauciucului sintetic etc.; etilenă.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink