ETAJÁT, -Ă, etajați, -te, adj. (Despre clădiri) Cu etaje. – V. etaja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETAJÁ, etajez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ETAJÁ ~éz tranz. A face să se etajeze; a suprapune. /<fr. étager
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ETAJÁ pers. 3 se~éază A se dispune în etaje; a se așeza în rânduri suprapuse; a se suprapune. /<fr. étager
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ETAJÁ vb. I. tr., refl. A (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. étager].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ETAJÁ vb. tr., refl. a (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse. (< fr. étager)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

etajá vb., ind. prez. 1 sg. etajéz, 3 sg. și pl. etajeáză, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. etajéze; ger. etajând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink