ESTIVÁ vb. I. tr. a ține vitele sau oile vara la munte. II. intr. (despre turme) a petrece vara la pășune (la munte); a văra. (< fr. estiver)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

estivá vb., ind. prez. 3 sg. estiveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTÍV, -Ă adj. Estival. [< lat. aestivus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTÍV, -Ă adj. estival. (< fr. estive, it. estivo, lat. aestivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

estív adj. m., pl. estívi; f. sg. estívă, pl. estíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*estív și estivál, -ă adj. (lat. aestivus și aestivalis, d. aestas, vară). Văratic, de vară: zile estivale.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink