ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. – V. estima.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTIMÁRE s.f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; prețuire, estimație. [< estima].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTIMÁRE s. 1. v. evaluare. 2. estimație, evaluare, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

estimáre s. f., g.-d. art. estimării; pl. estimări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximație), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ESTIMÁ ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ și cantitativ, stabilind prețul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a prețui. /<fr. estimer, lat. aestimare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a prețui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTIMÁ vb. v. evalua.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. și pl. estimeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*estiméz v. tr. (lat. áestimo, -áre. V. stimez). Evaluez, prețuĭesc, hotărăsc valoarea: a estima o casă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink