ESTÉT, -Ă, esteți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la concepțiile estetismului, adept al estetismului; estetizant. – Din fr. esthète.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTÉT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al estetismului. /<fr. esthete
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTÉT, -Ă s.m. și f. Cel care înțelege arta, cel căruia îi place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplică (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice în diferite situații. [< fr. esthète, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simțitor, cel care simte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTÉT, -Ă s. m. f. adept al estetismului; estetist. (< fr. esthète)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ESTÉT s. estetizant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

estét s. m., pl. estéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*estét, -ă s. (vgr. aisthetés). Care ĭubește și practică frumosu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink