opțiuni

2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

est-german, ~ă [At: LR 1993, nr. 994, 8/1 / Pl: ~i, ~e / E: est + german] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația fostei Republici Democrate a Germaniei Si: redegist. 3-4 smf, a (Om) originar din fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist. 5 smp Populația care locuia în fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist. 6-7 a Care aparținea fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 8-9 Privitor la fosta Republică Democrată a Germaniei sau la est-germani (5) Si: redegist. 10-11 a Care este specific fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 12 Care provine din fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist.

Ortografice DOOM

est-german adj. m., s. m., pl. est-germani; adj. f., s. f. est-germană, pl. est-germane

*est-german adj. m., s. m., pl. est-germani; adj. f., s. f. est-germană, pl. est-germane

Intrare: est-german (adj.)
est-german adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • est-german
  • est-germanul
  • est-germanu‑
  • est-germană
  • est-germana
plural
  • est-germani
  • est-germanii
  • est-germane
  • est-germanele
genitiv-dativ singular
  • est-german
  • est-germanului
  • est-germane
  • est-germanei
plural
  • est-germani
  • est-germanilor
  • est-germane
  • est-germanelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: est-german (s.m.)
est-german substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • est-german
  • est-germanul
  • est-germanu‑
plural
  • est-germani
  • est-germanii
genitiv-dativ singular
  • est-german
  • est-germanului
plural
  • est-germani
  • est-germanilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic