ESPLANÁDĂ, esplanade, s. f. 1. Suprafață (plantată cu arbori, iarbă și flori) aflată, de obicei, în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural. 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori, iarbă și flori. – Din fr. esplanade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESPLANÁDĂ ~e f. Loc (plantat cu arbori, iarbă și flori) care se află, de obicei, în fața unei clădiri monumentale. [G.-D. esplanadei] /<fr. esplanade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESPLANÁDĂ s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat în fața unui edificiu important. 2. (Mil.) Spațiu neted în pantă ușoară, situat în fața unei lucrări de fortificație. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESPLANÁDĂ s. f. 1. loc deschis, de dimensiuni mari, în fața unui edificiu important. 2. spațiu neted în pantă ușoară, în fața unei lucrări de fortificație. (< fr. esplanade)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

esplanádă s. f., g.-d. art. esplanádei; pl. esplanáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*esplanádă f., pl. e (fr. esplanade, d. it. spianata; sp. explanada. V. plan). Teren neted și descoperit înaintea unor fortificațiunĭ saŭ unor edificiĭ: esplanada invalizilor din Paris. V. podmol.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink