ESOTÉRIC, -Ă adj. v. ezoteric.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESOTÉRIC, -Ă, esoterici, -ce, adj. (În filozofia antică) Înțeles numai de cei inițiați într-o învățătură sau doctrină filozofică; secret, ascuns. – Fr. ésotérique (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

esotéric adj. m., pl. esotérici; f. sg. esotérică, pl. esotérice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*esotéric, -ă adj. (vgr. esoterikós, interior). Se zice despre învățătura dată în școalele vechilor filosofĭ [!] numaĭ celor inițiațĭ, cum eraŭ uniĭ din școlariĭ luĭ Pitagora și Aristotele. – Și ezo- (după fr.). V. exoteric.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink