ESENȚIALMÉNTE adv. Prin esență, mai presus de orice; absolut. [Cf. it. essenzialmente, fr. essentiellement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESENȚIALMÉNTE adv. prin esență, mai presus de orice. (< it. essenzialmente, fr. essentiellement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

esențialménte adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*esențialménte adv. (fr. essentiellement, it. essenzialmente). Pin [!] esență, absolut: Dumnezeŭ e esențialmente bun.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink