ESENȚIALITÁTE s. f. (Livr.) Parte esențială; caracter esențial. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. essentialité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESENȚIALITÁTE s.f. (Rar) Parte esențială, caracter esențial. [Pron. -ți-a-. / cf. it. essenzialità].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESENȚIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. (< fr. essentialité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ESENȚIALITÁTE s. (rar) substanțialitate. (~ unui fenomen.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

esențialitáte s. f., g.-d. art. esențialității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink