ESENȚÁR s.n. Vas special pentru prepararea esenței (de ceai etc.) [Cf. it. essenziero].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESENȚÁR s. n. recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.). (după it. essenziero)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
esențár s. n., pl. esențáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
esențár s.n. Recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.) ◊ „N-a fost îndeplinit cum trebuie nici angajamentul de a reproduce o serie de sortimente noi cum ar fi: strecurători de legume, esențare, omletiere.” Sc. 25 XI 62 p. 2 (din esență + -ar; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 240; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink