escroc, ~oacă smf [At: BARCIANU / V: exc~ / Pl: ~oci, ~oace / E: fr escroc] Persoană care obține prin înșelătorie un profit material Si: șarlatan, panglicar, pungaș.

*ESCROC sm. Pungaș, potlogar, coțcar [fr.].

ESCROC,-OACĂ, escroci, -oace, s. m. și f. Persoană necinstită care înșală pe alții și își însușește, prin manopere frauduloase, bunuri străine; șarlatan, pungaș, coțcar, potlogar. Tipătescu... nu vrea să susție candidatura escrocului de Cațavencu. GHEREA, ST. CR. I 353.

ESCROC, -OACĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc].

ESCROC, -OACĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc)

ESCROC ~ci m. Persoană care înșală pe alții profitând de naivitatea sau încrederea lor; șarlatan; potlogar; impostor; coțcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc

escroc m. pungaș înșelător.

*escróc, -oácă s. (fr. escroc, d. it. scrocco, escrocherie). Pungaș, hoț care fură înșelînd, coțcar.

excroc^[1], ~oacă smf vz escroc modificată

⦿EXCROC... = ESCROC...

escroc s. m., pl. escroci

escroc s. m., pl. escroci

escroc s. m., pl. escroci

escroc

escroc.

ESCROC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

ESCROC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)