ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

escróc s. m., pl. escróci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC s. hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pârlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pârlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC ~ci m. Persoană care înșală pe alții profitând de naivitatea sau încrederea lor; șarlatan; potlogar; impostor; coțcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC, -OÁCĂ s.m. și f. Pungaș, șarlatan. [< fr. escroc].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCRÓC, -OÁCĂ s. m. f. pungaș, șarlatan. (< fr. escroc)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

escróc s. m., pl. escróci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*escróc, -oácă s. (fr. escroc, d. it. scrocco, escrocherie). Pungaș, hoț care fură înșelînd, coțcar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink