ESCHIVÁ, eschivez, vb. I. Refl. A se sustrage de la îndeplinirea unei obligații; a se da în lături, a se feri. ♦ A se retrage pe furiș. – Din fr. esquiver.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ESCHIVÁ mă ~éz intranz. 1) A ocoli îndeplinirea unei obligații, recurgând la viclenie; a se sustrage. ~ de la muncă. 2) A se retrage pe furiș. /<fr. esquiver
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESCHIVÁ vb. I. refl. A se sustrage, a se da în lături (stângaci) de la ceva. ♦ A se retrage pe furiș, evitând să fie observat. [< fr. esquiver].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESCHIVÁ vb. I. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri. ◊ a se retrage pe furiș. II. tr. (sport) a evita o lovitură. (< fr. esquiver)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESCHIVÁ vb. 1. a (se) feri, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 2. v. sustrage.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eschivá vb., ind. prez. 1 sg. eschivéz, 3 sg. și pl. eschiveáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESCHÍVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESCHÍVĂ s.f. (Sport) Mijloc de a evita o lovitură făcând diferite aplecări ale capului sau ale trunchiului. [Pl. -ve. / < fr. esquive].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ESCHÍVĂ s. f. eschivare. ◊ (box) mijloc de a evita o lovitură prin deplasarea corpului, aplecarea capului etc. (< fr. esquive)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eschívă s. f., g.-d. art. eschívei; pl. eschíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eschívă s.f. Eschivare ◊ „Firește că afirmațiile îndrăznețe ale acestora din urmă rămân acțiuni solitare atât timp cât plenul Sinodului, deprins cu eschiva istorică și prudența strategiei de supraviețuire, întârzie să-și asume noua postură [...]” R.l. 3031 V 92 p. 7 (cf. fr. esquive)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink