ESCAMOTÁJ s.n. Faptul de a escamota; escamotare. ♦ Acrobație nautică făcută cu caiacul, constând într-o întoarcere înapoi cu ambarcația și o revenire. [< fr. escamotage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ESCAMOTÁJ s. n. 1. escamotare. 2. acrobație nautică cu caiacul, într-o întoarcere cu ambarcația și o revenire. (< fr. escamotage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

escamotáj s. n., pl. escamotáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink