ERONÁT, -Ă, eronați, -te, adj. Greșit, inexact, neadevărat, incorect (1). – Din fr. erroné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERONÁT ~tă (~ți, ~te) Care conține erori; fals; greșit. Afirmație ~tă. /<fr. erroné
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ERONÁT, -Ă adj. Greșit, inexact. [Cf. fr. erroné].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERONÁT, -Ă adj. greșit, inexact. (< fr. erroné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ERONÁT adj. 1. v. greșit. 2. v. fals. 3. v. inexact. 4. v. incorect.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eronat ≠ adevărat, corect
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eronát adj. m., pl. eronáți; f. sg. eronátă, pl. eronáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eronát, -ă adj. (cuv. greșit format d. fr. erroné, it. erróneo, d. lat. erróneus, vagabond. Cp. cu cutanat). Barb. Greșit, cu erorĭ: propozițiune eronată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink