ERMÍT s. m. v. eremit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERMÍT s.m. (Rar) Călugăr care trăiește în singurătate; pustnic, sihastru. [Scris și eremit. / < fr. ermite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERMÍT s. m. eremit. (< fr. ermite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink