ERIJÁRE s. f. Acțiunea de a (se) erija și rezultatul ei. – V. erija.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERIJÁRE s.f. Acțiunea de a se erija. [< erija].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

erijáre s. f., g.-d. art. erijări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ERIJÁ mă ~éz intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ERIJÁ vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

erijá (erijéz, eriját), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

erijá vb., ind. prez. 1 sg. erijéz, 3 sg. și pl. erijeáză, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijéze; ger. erijând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eríg, a eríge (lat. é-rigo, e-rigere, a rîdica [!]. P. lipsa participiuluĭ, cp. cu corig și dirig) și erijez v. tr. (fr. ériger). Rîdic, înalț: a erija o statuă. Instituĭ, creez: a erija un tribunal. Rîdic în rang: a erija un sat la rangu de oraș. V. refl. Îmĭ ĭaŭ rolu de: a te erija în (fr. en) moralizator.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink