eríge vb., ind. prez. 1 sg. erig, 3 sg. și pl. erígă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eríg, a eríge (lat. é-rigo, e-rigere, a rîdica [!]. P. lipsa participiuluĭ, cp. cu corig și dirig) și erijez v. tr. (fr. ériger). Rîdic, înalț: a erija o statuă. Instituĭ, creez: a erija un tribunal. Rîdic în rang: a erija un sat la rangu de oraș. V. refl. Îmĭ ĭaŭ rolu de: a te erija în (fr. en) moralizator.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink