ERGOTISM¹ s. n. Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ergotism¹ sn [At: ENC. ROM. / V: ~izm / Pl: ~e / E: fr ergotisme] Intoxicație acută sau cronică provocată de consumul de cereale (mai ales secară) contaminate cu ciuperca Claviceps purpurea sau de medicamente derivate din acestea și care se manifestă sub formă de colici abdominale, de convulsii și de cangrene etc.

ergotism² sn [At: LM / Pl: ? / E: fr ergotisme] (Frî) 1-4 Manie de a ergota (1-4).

*ERGOTISM sbst. 🩺 Otrăvire provocată de cornul de secară; se manifestă prin convulsiuni sau prin accidente gangrenoase [fr.].

ERGOTISM¹ s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme.

ERGOTISM² s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme].

ERGOTISM¹ s.n. (Franțuzism) Manie de a sîcîi, de a șicana. [< fr. ergotisme].

ERGOTISM¹ s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme)

ERGOTISM² s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme)

ergotizm sn vz ergotism

*ergotízm n. (d. ergotină). Chim. O boală care provine din otrăvirea cu ergotină (de ex., mîncînd pîne de secară făcută din făină în care s’aŭ amestecat și grăunțe cornute.

ergotism (manie; boală) s. n.

ergotism (manie, boală) s. n.

ergotism (manie, boală) s. n.